Madeira – Locul din care nu mai vrei sa pleci
Cand am vizitat intaia data Portugalia mi-am dorit sa ma reintorc… dupa ce am vizitat MADEIRA mi-am dorit sa nu mai plec de acolo niciodata!!!!
Este singurul loc din care m-am intors cu sufletul ademenit pana la abandon de culoare, de taria parfumurilor, de aerul puternic si curat, de ordinea perfecta, asemenatoare satucurilor de munte din Alpi, de luxuriantul de la fiecare colt de strada, din fiecare replica a localnicilor.
Pregatiti-va pentru un aeroport aflat in multe topuri interesante :), de combinatia perfecta a tropicalului cu linistea, cu preaverdele, cu un Funchal ( capitala insulei) ca o bijuterie incarcata cu case albe, cu pietonale batute-n piatra cubica peste care se apleaca demential florile arborilor de Jacaranda si porti pictate in imaginatia artistilor, cu parcuri bogate si restaurante primitoare cu specific local. Pregatiti-va pentru Agua ardente, portocala, lamaie si miere din trestie de zahar- Poncha traditionala care iti anima fiinta, pentru vinul licoros si tare aromat de Madeira, pentru sosurile innebunitoare de maracuja, papaya si avocado, pentru pestele proaspat si fructele de mare. Patria hortensiilor, a strelitiilor si a palmierilor-drac. Nebunia de culori, de fructe, plante si flori, traditia in vinuri a familie Blandy, promenadele lungi pe deasupra oceanului volbura, grillul din muschi de vita in sange cu mirodenii- espetito. Pietele de fructe si flori, saniile de lemn care te coboara pe stradute abrupte franate de localnici cu pielea arsa si zambet cald. Hotelurile primitoare si cochete isi deschid usile pentru toate gusturile si preferintele…mai ales fermecatoarele Quinta, hoteluri rupte din povesti. Sa nu ratati plimbarea din Teleferico do Funchal…perspectivele catre Atlantic si catre capitala sunt fabuloase. Inaltimile muntelui si proximitatea orasului combinandu-se intru perfectiune.
In Madeira eu m-am simtit acasa. Acel „acasa” din iluziile si sperantele fiecarui iubitor de calatorii! Te simti acasa in Funchal, in Camara de los Lobos care iti va aminti pretutindeni de Winston Churchill. Platforma de sticla de la sute de m inaltime de la Cabo Girao unde nu iti ramane altceva decat sa te contopesti tacit cu oceanul , cu padurea de eucalipt si cu taria parfumului de mimose. Te simti acasa in Porto Moniz cu ale lui piscine natural sapate in roca vulcanica, dupa ce treci de la sud din Riberia Brava ( raul salbatic) pana in nord la Sao Vicente si la casutele din Santana, prin salbaticia muntelui, a cascadelor si cararilor subtropicale…
Verdele, curatul, salbaticia si in acelasi timp blandetea acelui pamant impreuna cu acea “traquilidade” specifica insulei va vor insoti in tot acest periplu.
Si pentru ca Madeira este insula cea mult prea aproape de Paradis..pregatiti-va sa ramaneti fara cuvinte, incarcati doar cu dublul emotiilor voastre dupa o astfel de calatorie!!!