Punctul culmimant al vizitei in India a fost, bineinteles, Taj Mahalul. Nici cuvintele, nici imagini nu pot descrie cu adevarat senzatia traita in fata acestui cu adevarat “vis de marmura” al Indiei. Mi-a placut extraordinar ca nu se “arata” din prima ochiului vizitatorului. Intrarea se face pe o poarta imensa cu pereti grosi, replica in caramida rosie a monumentului, care ascunde totul in spatele ei. Trecand prin tunelul portii catre interior, ai impresia ca o alta lume se dezvaluie in fata ta – gradini perfect simetrice pline de verdeata si pe fundal albul imaculat al Taj Mahalului. Perspectiva extraordinara, simetria gradinilor largi, imaginea monumentului proiectat pe cerul albastru, fara nimic in jur care sa incarce privirea, fac ca efectiv constructia sa para ca pluteste in aer. Este o senzatie iesita din comun. Interiorul simplu adaposteste mormintele lui Shah Jahan si Mumtaz Mahal iar acustica locului este extraordinara, soaptele turistilor care se perinda in jurul celor 2 morminte, propagate catre cupola constructiei, dau vizitatorului sentimentul unei trairi mistice.