In the mood for Lisabona (partea a doua)
Contrastul între rigoarea unui plan de urbanism (Lisabona a fost refăcută aproape în totalitate după cutremurul din 1755) şi pitorescul cartierelor vechi, Alfama şi Bairro Alto scăpate ca prin minune de la distrugere, dă un farmec aparte oraşului. O zonă cu adevarat specială este Alfama, cel mai vechi cartier al Lisabonei.
Fost cartier maur, locuit de pescari şi negustori de mărunţişuri, este un labirint de străduţe înguste şi abrupte, pieţe mici, puncte de observaţie (miradouros) care oferă panorame spectaculoase asupra oraşului şi cârciumioare în care se ascultă fado.
Bairro Alto sau Cartierul de Sus, cu vechea biserică Igreja do Carmo, o ruină spectaculoasă, este astăzi zona cea mai animată a Lisabonei. Plină de cluburi, baruri, restaurante şi atmosferă e locul perfect pentru petrecerea serilor şi a nopţilor.
Străzile Lisabonei oferă un spectacol de culoare şi anecdotă, privirea fiind atrasă în permanenţă de decoraţiile vesele din ceramică, azulejos, cu care sunt placate o mulţime de clădiri – de la cele mai modeste case, până la biserici şi palate rezidenţiale şi ale căror motive decorative variază de la forme geometrice la reprezentări realiste cu teme religioase sau profane.
O altă surpriză placută e modul în care te deplasezi în acest oraş. Iată două posibilităţi tradiţionale: pe verticală cu ascensoarele din zona Baixa – Chiado (ascensorul Santa Justa este din 1900) sau cu micuţele tramvaie, mijlocul cel mai îndrazneţ, un fel de montaigne russe, având în vedere pantele străzilor şi mult mai eficient decât oricare alt mijloc de transport, fie el şi mersul pe jos.