In concediu cu sefu'
Mai tineti minte peripetiile din Antalya? A trecut un an de atunci .
Ei bine, anul asta, pentru ca am fost cuminti, sefu’ s-a gandit sa plece mai devreme in concediul de paste. Faza tare este ca dupa ce anul trecut mi-a admirat, cand s-a intors normal, operele de arta de pe blog , aplicand principiul „tine-ti prietenii aproape si paparazzi si mai aproape (pentru PR)”, anul asta Sefu’ (cu S mare da?) m-a luat ca fotograf oficial in vacanta lui.
Stiti voi ce inseamna asta? 3 saptamani de concediu pe banii sefului, hoteluri de 5 stele, mancare mocca si pe langa astea si diurna. Astea toate in timp ce colegii mei muncesc de zor sa scoata oferte speciale peste oferte speciale. O fi bine?
Da’ hai sa va povestesc … sunt plecat de sambata si am strans deja ceva materiale…. ba am chiar si o exclusivitate pentru voi.
Totul a inceput cum nu se poate mai normal: am iesit sambata din tara pe la Turnu Severin si am luat drumul spre Belgrad. Uite o poza de la iesirea din tara . L-am prins fix cand se ducea spre restaurant, cu iPad-ul sub brat, ca sa-i mai dea cateva mailuri lui Auras – zicea ceva de oferta de Muntenegru ca nu e online sau ceva de genul.. (acum vad ca ati pus-o .. smecherilor).
A urmat o perioada in care am mers in alta masina asa ca am profitat si am pescuit si eu un pic. Am prins un somn de cateva ore si cand m-am trezit eram singur in masina, intr-o parcare de langa Cetatea Belgradului.The Big Boss nu era prin zona.
Dupa panica de rigoare mi-am dat sema ca s-a dus sa faca un tur asa ca mi-am luat inima in dinti si aparatul foto dupa gat si 
am dat fuga dupa el. L-am prins din urma fix cand un grup de fete se indepartau de el chicotind…am incercat sa il prind in poza dar fetele se departasera deja.
Am aflat dupa aceea ca de fapt fetele faceau parte din Fanclubul „Alin Burcea” din Belgrad si eu tocmai scapasem sesiunea de autografe.
In fine.. dupa vizita cetatii am innoptat la un hotel din oras (de fapt doar sefu’ ca eu am dormit in masina – pedeapsa ca n-am fost pe faza sa-l fotografiez cand dadea autografe) si duminica de dimineata am plecat spre Croatia pentru ca mai tarziu, de acolo, sa plecam in Slovenia, spre Pestera Postojna.
Credeti-ma baieti, trebuie sa ajungeti aici macar o data in viata – 20 de km de galerii dintre care 6 km vizitabili, Grota Neagra, Grota Paradisului, Sala de dans, Sala Concertelor, Acvariu cu Olmi … sigur nu vreti sa ratati asta. Ma intreb daca Doru Panaitescu a ajuns pe aici; daca n-a facut-o pot pune pariu ca e pe lista lui de „must see”.
Deci ce spuneam? Aaaa.. da; deci am vizitat pestera si ne-am intors inapoi la hotel. Uite si cateva poze:
Asa cum v-am spus, nimic deosebit pana aici. Numai ca…. am omis sa va spun ca plecarea catre pestera s-a facut mai spre dupamiaza.
Ce a facut sefu’ pana atunci? Pe unde s-a plimbat, cu cine s-a vazut .. va las pe voi sa ghiciti din pozele de mai jos, poze pe care cu greu le-am obtinut din telefonul lui. Nu ma intrebati cum.. trebuie sa-mi pastrez si eu ceva atuuri, nu? .
Daca n-ati prins ideea fotografiei cu cravata de pe vitrina, aflati ca numele cravatei vine din limba Croata si se presupune ca isi are originile din vremea mercenarilor croati ajunsi in Franta spre anul 1635, care au luptat pentru regele Louis al XIV-lea al Frantei si care se distingeau datorita fularului pe care-l purtau in jurul gatului (un fel de hipsteri de secol XVII fara palariute).
La Paris, in timpul unei parade a victoriei, francezii au fost atat de incantati de esarfele hipsterilor croati, incat le-au numit „cravates”, de la „cravate”, adica croat, si au inceput sa le poarte si ei.
Hai ca am scris destul pentru azi. Ne auzim maine sau poimaine cu alte noutati si exclusivitati. Se anunta un tur al hotelurilor din Opatija si ceva stiri interesante din zona.
PS: Daca nu stiti nici pana acum care este exclusivitatea, incercati sa ghiciti cine este, in cea de-a treia fotografie, persoana din mijloc. Ar trebui sa va prindeti repede; v-am lasat ceva indicii :))
Over and out
Paparazzo