Japonia – O nemuritoare enigma!
Am avut neasteptata ocazie de a calatori in Japonia in luna decembrie, impreuna cu un grup restrans de colegi din bransa.
Primul contact cu surprinzatoarea civilizatie japoneza l-am avut, asa cum probabil s-a intamplat multora, in adolescenta, odata cu citirea romanului Shogun de James Clavell. Desigur, actiunea se petrecea cu mai bine de 400 de ani in urma, in contextul strictetii militar-feudale a timpului, astfel ca unele dintre aspectele prezentate imi pareau dure si dificil de inteles, in contrast cu frumusetea evocata a locurilor. Insa desi de-a lungul timpului am avut fireste acces la nenumarate informatii despre Japonia contemporana, ea a pastrat pentru mine aroma unei lumi cu adevarat enigmatice. Cred ca straduinta de a mentine acest aspect tine atat de spiritul traditionalist al poporului cat si de ce nu, de strategia de marketing turistic al acestei tari.
Nu voi nega faptul ca puternica influenta americana isi impune brandurile, insa eu am simtit acest lucru numai in capitala. Dar la urma urmei, in cazul unei metropole, lipsa diversitatii ar fi fost de-a dreptul stranie. Tokyo este insa un oras neasteptat de silentios, disciplina mostenita a acestei natii nu se pierde nici chiar in tumultul zilnic a celor peste 18 milioane de oameni care traiesc sau isi desfasoara activitatea aici. Transportul se realizeaza in mare parte cu metroul, astfel ca la suprafata, in afara orelor de varf, poti fi surprins de aparenta somnolenta a orasului. Dintre putinele obiective istorice care au supravietuit bombardamentelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, am vizitat:
– Templul Sensoji cu impresionanta pagoda si cazanul imens cu tamaie vesnic fumegand pentru purificarea spirituala a adeptilor budhisti. Acesta se afla in Asakusa, unul dintre cele mai diverse cartiere ale metropolei, astfel ca in zona am putut profita si de o scurta sesiune de shopping, in special de suveniruri si dulciuri traditionale;
– Altarul Meiji Jingu, ridicat intr-un cadru natural pitoresc, in memoria Imparatului Meiji;
– Imprejurimile Palatului Imperial cu superbele gradini decorate cu pini-bonsai, iazuri si poduri cu o arhitectura deosebita. In incinta complexului Imperial este permis accesul numai 2 zile pe an. Foarte interesant este faptul ca din motive de securitate cladirea in care Imparatul si familia sa locuiesc exact nu sunt cunoscute publicului iar zona aceasta este singura prin subteranul careia nu trece nicio linie de metrou;
– Panorama la 360 grade asupra orasului de la etajul 45 al Cladirii Guvernamentale;
– Celebra strada de fashion Ginza.
La 130 km de Tokyo, se afla Nikko, unde am vizitat complexul Tosho-gu, dedicat Marelui Shogun Tokugawa, ce cuprinde: altarul sculptat, pagoda, grajdul cailor sacri cu basorelieful ce ilustreaza populara poveste a celor 3 maimute care nu aud, nu vorbesc si nu vad raul, plus alte doua cladiri cu scop administrativ. Toate acestea sunt conservate si restaurate periodic cu minutiozitate, ele facand parte din Patrimoniul National.
Pe drumul de intoarcere la Tokyo ne-am oprit la o fabrica de sake unde ni s-a explicat intreg procesul de fabricatie si am degustat aceasta bautura specifica.
Am parasit capitala pentru a ne indrepta catre zona magnificului Munte Fuji, spre sud. Am facut un popas in frumoasa localitate Oshino Hakkai, decorata cu opt iazuri de o limpezime ireala, formate de izvoarele care curg pe versantii vulcanului. In drum catre destinatia finala a zilei ne-am oprit si la Owakudani, de unde am coborat cu telegondola pe deasupra Vaii Marelui Clocot, bucurandu-ne de o priveliste cu stanci semete si cratere cu aburi de sulf, oglindite pe suprafata lacului Ashi. Noi nu am fost atat de norocosi, insa in zilele senine, tabloul este intregit de proiectia pe fundal a lui Fuji-san. Am innoptat in statiunea renumita pentru baile termale Hakone, intr-un hotel cu camere decorate in stil traditional, cu tatami (rogojini) si usi glisante fabricate din lemn si hartie de orez. Ne-am imbracat in kimono-uri simple, am servit o cina spectaculoasa si am dormit pe asa-numitul futon (un soi de plapuma asezata pe jos, pot sa spun ca a fost mult mai confortabil decat ma asteptam). Pentru ca intreaga experienta sa fie autentica, in acea noapte s-a petrecut si un cutremur pe care l-am si simtit. Nu ne-am ingrijorat insa, dupa cum se stie, Japonia se confrunta cu o frecventa ridicata a seismelor , iar cladirile sunt construite si dotate desigur tinand cont in primul rand de acest fenomen.
De la Hakone trebuind sa ne indreptam catre Kyoto, am ales mijlocul cel mai comod si rapid de transport, anume vestitul Bullet Train – Shinkansen, care prinde o viteza de maxim 300 km/h. Kyoto a fost capitala a Japoniei pentru mai bine de 1000 de ani si este unul dintre putinele orase importante care a fost crutat de distrugerile provocate cel de-al doilea razboi, astfel ca aici inca exista in jur de 1600 temple budiste si 400 de altare sintoiste. Am vizitat Golden Temple cu gradinile sale deosebite, Templul Kiyomizu si Castelul Nijo ce a servit ca resedinta a shogunilor din aceeasi familie vestita, Tokugawa. In cursul serii am asistat la un spectacol traditional, pus in scena la Teatrul Gion, astel ca ne-am putut familiariza cu ceremonia ceaiului, arta aranjamentelor florale Ikebana (Kado), genul teatral Kyogen, dansul Kyomai, am ascultat instrumentul Koto si muzica Gagaku specifica Curtii Imperiale. Cat despre vestitele geishe, in Kyoto mai exista inca aprox 1200 de maiko si geiko, instruite de catre asa-numitele Geisha Houses. Insa din cauza acestui sistem de educatie inca destul de dur si incarcat cu restrictii, multe adolescente renunta inainte de „absolvire”. In cartierele vechi ale orasului exista cateva ceainarii unde oaspetii pot opta pentru compania unei gheise, intotdeauna foarte bine documentata privitor la lumea afacerilor, scena politica, dar si numeroase alte subiecte de interes actual.
De la Kyoto am luat trenul (40 min) catre orasul istoric Nara, cu momumente ce sunt incluse in Patrimoniul Unesco. Am vizitat aici Templul Todai-ji ce gazduieste cea mai mare statuie din bronz a lui Buddha si prin ale carui gradini se plimba nestingherit caprioarele Sika, foarte blande si bucuroase sa primeasca biscuitii lor preferati de la turistii generosi. Ele sunt considerate animale sacre, mesageri ai zeilor. Asa cum ne obisnuisem deja, dupa un templu buhdhist, in program trebuia sa urmeze un altar sintoist, asadar, traversand Parcul Caprioarelor cu alei frumos decorate de sute de lampadare antice din piatra, am ajuns la sanctuarul Kasuga, apartinand familiei Fujiwara, foarte importanta in lumea politica a perioadei Heian (794-1185).
Un ingredient cultural foarte important pe care am avut ocazia sa il gustam din plin a fost mancarea traditional japoneza, cu diferitele stiluri corespunzatoare fiecarei zone. Si aici nu ma refer doar la sushi, ci la o varietate mult mai larga de specialitati. Pentru un european, acomodarea cu astfel de sortimente este deseori dificila, insa as spune ca este obligatoriu sa incercati. Foarte interesant cum in portiile infime in care se servesc de obicei preparatele autentice se poate citi traiul mai putin indestulator pe care poporul japonez l-a indurat de-alungul mai multor secole. Nu este de mirare, ca si acum, dupa mai bine de 30 de ani de prosperitate, oamenii inca traiesc in mod economic si manifesta un profund dispret pentru risipa. Recomand ca, pe cat posibil, sa nu lasati nici macar un bob de orez in farfurie, acest gest va fi extrem de apreciat.
Va invitam asadar sa savurati si dvs toate acestea, va fi o experienta inedita!