India si Nepal
Am plecat catre India cu o imagine complet difuza asupra a ceea ce urma sa gasesc acolo. In mintea mea, peste tabloul pastoral al Indiei lui Tagore cu izul arhaic, dulce-amar al vremurilor de altadata se desena prezentul cu scenele ireal de socante din Slumdog Millionaire; lumea mistica, plina de magie si fascinatie a lui Maitreyi din care imi doream sa regasesc macar o farama in aceasta calatorie disparea brusc sub lumina reflectoarelor viu colorate ale naivelor povesti bollywoodiene. Nu stiam la ce sa ma astept – cat este fictiune beletristica, cat exagerare media, cat realitate. Dar uneori starea de confuzie este buna..lasa loc imaginatiei iar surpriza realitatii este ca de multe ori depaseste chiar si cele mai indraznete inchipuiri.
Zborul a fost foarte placut si foarte scurt in fapt – doar 4 ore pana la Doha si apoi inca 3 ore si jumatate pana la Delhi. Este adevarat, Qatar Airways a facut ca timpul sa treaca repede si placut – aeronavele sunt noi, personalul extrem de atent iar partea de entertainment iti ocupa timpul fara sa iti dai seama – filme, seriale, muzica, jocuri, toate la dispozitia fiecarui pasager pe monitorul individual. Surpriza serii din partea Qatar Airways (multumim, Diana) a fost calatoria in clasa business pe segmentul Doha – Delhi: un vis la .. inaltime: fotolii “ultra-rabatabile”, un spatiu extrem de generos pentru fiecare pasager, monitoare imense, catering delicios, a-la-carte, acompaniat de sampanie la discretie (printre altele), personal atent, special dedicat acestei clase. O calatorie de 5 stele!
Hotelul Le Meridien din Delhi unde am avut cazarea a fost, de asemenea, la inaltime. De altfel, toate hotelurile pe care le-am vizitat (4 si 5 stele) sunt extrem de civilizate si curate; fie ca sunt hoteluri standard fie ca sunt de lux, au toate facilitatile (din care nu lipsesc centrele spa, extrem de bine puse la punct). Rezultatul? Adevarate oaze de liniste si relaxare, dupa o zi obositoare de vizite si experiente noi. O mentiune speciala trebuie facuta pentru mesele de care am avut parte la aceste hoteluri; micul dejun de la Le Meridien mi-a facut deliciul fiecarei dimineti: bufet cald si rece cu preparate variate, o multime de deserturi, fructe proaspete exotice, sucuri naturale – un rasfat complet. La fel, mesele de pranz si cinele au fost bufet cald si rece, cu preparate locale si europene.
Personalul din hoteluri si in mod special cel din restaurante mi-a lasat o impresie greu de egalat. Multa politete, rapiditate, eleganta si extraordinar de mult respect. Chelnerii sunt adevarati ghizi culinari, dand indicatii si recomandari asupra preparatelor locale; de asemenea, atentia fata de client este remarcabila: aproape de fiecare data cand ne ridicam sau ne asezam la masa aparea un chelner care sa ne ofere scaunul, chiar si la micul dejun. Si mi-a ramas la suflet acel “m’aam” cald repetat la fiecare cuvant adresat unui client..atat de amabil si oarecum arhaic..o placere. Cu adevarat te simti un mic rege (sau maharajah) cu atata atentie in jurul tau.
Sederea a fost foarte scurta dar am avut sansa sa vad cateva din locurile in care imi doream de multa vreme sa ajung. Orasul Delhi este bulversant prin diversitate iar diferentele dintre partea sa veche si cea noua sunt extrem de vizibile. In Old Delhi am vizitat moscheea Jama Masjid – este cel mai mare lacas de cult musulman din India cu o curte imensa care poate adaposti pana la 25.000 de suflete. Apoi memorialul Mahatma Gandhi – un monument simplu acoperit permanent de ghirlande de flori galbene si luminat de o flacara ce arde necontenit, marcand locul incinerarii parintelui Indiei independente. Zona veche comerciala a orasului – Chadni Chowk – este cu adevarat o provocare a simturilor. Imaginati-va o strada ingusta si lunga pe care circula in toate directiile masini, scutere, ricse si oameni; trotuare ocupate de tarabe cu tot felul de marfuri sau mancaruri pregatite ad-hoc; case vechi, multe degradate de umezeala continua din sezonul musonic si de timp, incarcate insa cu reclame imense si colorate. Totul plutind intr-un miros persistent de condimente, pe fondul unui amestec de claxoane de masini si scutere, de strigatele celor care isi fac loc prin multime sau isi vand marfa. Un tablou desprins parca din filme. Am vazut din autocar si o zona care semana perfect cu mahalalele din Slumdog Millionaire; am vazut si familii care isi faceau dusul zilnic cu furtune de apa, afara, in benzinarii. Chiar daca lucrurile acestea nu alcatuiesc regula, ele chiar exista…
New Delhi insa este dominat de spatii generoase intretaiate de bulevarde largi; m-a surprins placut multimea de parcuri si vegetatia abundenta (se incearca diminuarea efectelor poluarii masive), arhitectura cladirilor guvernamentale care poarta amprenta britanicului Lutyens.
Punctul culmimant al vizitei a fost, bineinteles, Taj Mahalul. Nici cuvinte nici imagini nu pot descrie cu adevarat senzatia traita in fata acestui cu adevarat “vis de marmura” al Indiei. Mi-a placut extraordinar ca nu se “arata” din prima ochiului vizitatorului. Intrarea se face pe o poarta imensa cu pereti grosi, replica in caramida rosie a monumentului, care ascunde totul in spatele ei. Trecand prin tunelul portii catre interior, ai impresia ca o alta lume se dezvaluie in fata ta – gradini perfect simetrice pline de verdeata si pe fundal albul imaculat al Taj Mahalului. Perspectiva extraordinara, simetria gradinilor largi, imaginea monumentului proiectat pe cerul albastru, fara nimic in jur care sa incarce privirea, fac ca efectiv constructia sa para ca pluteste in aer. Este o senzatie iesita din comun. Interiorul simplu adaposteste mormintele lui Shah Jahan si Mumtaz Mahal iar acustica locului este extraordinara, soaptele turistilor care se perinda in jurul celor 2 morminte, propagate catre cupola constructiei, dau vizitatorului sentimentul unei trairi mistice.
Experienta nu ar fi fost completa fara o calatorie in deja celebrul – pe buna dreptate – trafic indian. Intrarea si iesirea din Delhi, mai ales la orele diminetii sau ale serii sunt un adevarat spectacol: mii de masini si camioane, sute de scutere si de biciclete se amesteca intr-un trafic care depaseste orice imaginatie. Regula de baza in circulatie este “blow the horn” si o imagine “pitoreasca” dar in egala masura socanta o alcatuiesc cei care, ramasi fara loc la interior, partajeaza capota unei masini pentru a ajunge la lucru sau acasa. Rabdarea (sau poate resemnarea) de pe fetele lor ar fi o lectie pentru multi dintre noi.
Nu in ultimul rand, un “must do” atunci cand esti in Delhi este calatoria cu taxiul local, asa-numitul tuc-tuc – denumirea vine de la zgomotul pe care il face motorul la pornire. Este un fel de ricsa motorizata colorata in verde si galben, cu sofer erijat ad-hoc in ghid, cu 2 locuri pentru calatori dar fara usi laterale, foarte sprintena si .. tare in claxon. O poti folosi pentru deplasari scurte (neparat cu tarif negociat inainte), senzatia este garantata!
Poate cel mai mult din toata calatoria, dincolo de obiectivele vizitate despre care citisem deja, m-au impresionat oamenii. Este incredibil – in multe zone ale lumii (si nu trebuie sa mergem prea departe ca sa le gasim) saracia inraieste si inversuneaza. Aici insa nu am simtit deloc acest lucru. Poate sunt convingerile religioase, sistemul social (schema castelor functioneaza la fel ca acum sute de ani), lipsa de informare a populatiei (filmele de la Bollywood sunt cel mai bun exemplu asupra a ceea ce se serveste local in materie de cultura). Dar in acelasi timp exista cu siguranta un bun simt innascut, poate si o anume influenta din perioada ocupatiei britanice care se simte mai ales in marile orase. In autocar am avut un ajutor de sofer care era responsabil de aprovizionarea cu apa si “asistent” pentru doamne la coborarea din autocar…oare cati domni mai ofera astazi consoartelor mana la coborarea din masina?? Uneori notele sunt hilare – la toate obiectivele pe care le-am vizitat se strangea in jurul nostru in cerc o multime de localnici curiosi. Sigur ca primul impuls de roman patit a fost sa ne strangem bine gentile la piept; nu asta era explicatia desi indicat este sa pastram astfel de reflexe oriunde am calatori. Iar ulterior am aflat ca nu povestile ghidului erau cele care ii atrageau (limba engleza e vorbita destul de prost sau deloc in randul oamenilor obisnuiti) ci … chiar prezenta noastra. Desi europenii nu mai sunt chiar o noutate locala caci sunt destui turisti care viziteaza astazi India, curiozitatea lor este incredibila. Si privirile sincere care te fixeaza secunde in sir aduc aminte de copiii care descopera ceva nou si fascinant in jurul lor. La fel, la Taj Mahal am avut surpriza sa fiu solicitata pentru poze de catre localnici indieni..brusc noi eram elementul ciudat acolo, noi eram cei exotici! O inversare de roluri cu multe invataminte personale.
Dincolo de fascinatia unei lumi “altfel”, de bucuria de a cunoaste cateva din cele mai mari valori culturale ale umanitatii, o astfel de calatorie te imbogateste spiritual si este o lectie de viata. O experienta unica, inegalabila, dupa care te intorci cumva schimbat. Va invitam sa o traiti cu propriile simturi, cu propriul suflet. Namaste!