Thailanda…sună exotic. Toată lumea se gândeste automat la deja celebrul masaj thailandez, cu scopuri medicale sau nu. Adevărul este că nu prea ştim exact la ce să ne aşteptăm de la o astfel de destinaţie.

Ce are Thailanda de oferit?

Simplu, câte ceva pe gustul fiecăruia : iţi plac metropolele aglomerate, unde viaţa pulseaza la fiecare colţ de strada  – mergi la Bangkok, vrei să traieşti o experienţă culinară inedită – în toata ţara îţi poţi alege felul de mâncare direct din acvariu, iubeşti soarele şi plaja – cunoscuta staţiune Pattaya este probabil exact ce cauţi, vrei să ai senzaţia ca te plimbi prin jungla, cu animalele salbatice la câţiva metri de tine – nici o problemă, există nenumarate posibilităţi de a face safari. Iar pentru cei indrăgostiţi de shopping – pur si simplu un paradis.

Cu alte cuvinte, Thailanda este destinaţia perfectă pentru un concediu reuşit.

Circuitul oferit de noi este un program foarte bine structurat, in care fiecare zi aduce o experienţă inedită. Dupa 12 ore de zbor, aterizăm, în sfârşit la Bangkok, oraşul cu cel mai lung nume conform Guiness Book of World Records – Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Ayuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Piman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit. Sau, in traducere libera – Oraşul Ingerilor, Marele Oraş Nemuritor, Minunatul Oraş al celor 9 Pietre Preţioase, Tronul Regelui, Oraşul Palatelor Regale, Locuinţa Zeilor personificaţi, înălţat de visvakarman la porunca lui Indra.

Devenit capitală în 1782, dupa distrugerea Ayyuthayei de către birmanezi în 1767, Bangkok-ul are o populaţie actuală de aprox 7 mil oameni. Fondatorul dinastiei actuale, dinastia Chakri, Rama I a hotărât să mute capitala Regatului Siam în imediata apropiere a Bangkok-ului de astăzi, pe malul vestic al râului Chao Praya, în Thonburi.  Curând micul port comercial a început să se dezvolte. La vremea aceea, era un oraş al canalelor (“khlong”), neexistând străzi – pâna şi pieţele erau pieţe plutitoare. De fapt, până în sec  19 – 1863, Bangkok-ul nu a avut străzi.

Hmm…toata lumea zâmbeşte, este amabilă şi prietenoasă. Suntem întâmpinaţi la aeroport cu ghirlande (acelaşi gen de ghirlande cu ajutorul cărora budiştii din şcoala Theravada işi împodobesc templele), cu sticluţe de apa si şerveţele umede. Vom avea nevoie pentru că Bangkok-ul este oraşul cu cea mai ridicată temperatură medie anuala, din nou conform Guiness Book. Ne simţim oaspeţi, ne simţim bine-veniţi. Thailandezii au acest dar, de a te face să te simţi binevenit, în sânge – lucru destul de rar întâlnit în ziua de astazi.

…După cca 30 min ajungem la hotel, suntem cazaţi la BAIYOKE SKY, cel mai înalt hotel din Thailanda, care tronează cu cele 88 de etaje si cei 304 m inălţime asupra oraşului. Pe drum vedem că şi Bangkok-ul, ca oricare altă capitală, are propriile probleme cu traficul. Însă, surpriză … nimeni nu claxonează, nimeni nu se enervează, din contra, autocarului nostru i se dă prioritate. Tipic pentru thailandezi – sunt un popor linistit, calm (dacă strigi sau iţi pierzi calmul în faţa lor nu numai ca nu rezolvi nimic, dar iţi pierzi şi “faţa”) şi curat. Curat spiritual, nepervertit. Thailandezii lasă dimineaţa în faţa uşii un pic de orez, un pic de făina şi ceva dulce pentru că toate spiritele hoinare, care nu au propria casă, să găseasca ceva de mâncare. În acelaşi registru, poate mintea noastră de europeni s-a intrebat ce e de făcut în cazul în care pantofii lăsaţi la uşa templului dispar….nimic, pentru că nu vor dispărea. Chiar dacă nu sunt văzuţi de nici un om, spiritele văd şi îi vor pedepsi pe hoţi. Plus că hoţul are toate şansele să işi primească pedeapsa în viaţa următoare. Naiv? Poate, pentru rădăcinile noastre adânc ancorate în realitatea sec 21.  Sau poate nu…

Thailandezii au ales calea lui Buddha, “calea de mijloc”, fară excese de nici un fel. Au incercat să îşi simplifice viaţa cât mai mult cu putinţă, concentrându-se doar pe lucrurile care ii privesc direct. Şi au dreptate. Cu ce ne face mai fericiti dacă ştim pe dinafară cotaţiile la bursă? Sau dacă suntem la curent cu toate intrigile politicii internaţionale?

Thailandezii işi iubesc şi respectă sincer regele, pe Rama IX – monarhul cu cea mai lungă perioadă de domnie din toată lumea, 63 de ani, iar injuriile la adresa sa şi a familiei regale sunt pasibile cu închisoarea. Peste tot se poate vedea poza regelui îmbrăcat în roz – culoarea sănătăţii şi a reginei Sikrit (un fel de mamă a naţiunii), îmbrăcată în albastru (anul trecut regele a necesitat o intervenţie chirurgicală, iar în ziua externării a purtat un costum roz, de atunci culoarea roz fiind considerată culoarea care te apară de boli, iar regina Sikrit este născută într-o vineri, zi a cărei culoare este albastru).

Bangkok-ul este un oraş modern, aglomerat, cu multe centre comerciale în care te poţi rătăci şi unde poţi găsi absolut tot ce vrei, la preţuri negociabile sau nu, cu metrou şi trenuri suspendate. Doar că din cauza şinelor acestui tren suspendat, foarte practice de altfel, nu poţi vedea cerul.

Oraşul în sine este un amalgam de emoţii, cu centre de conferinţe la nivel european care sprijină pereţii templelor budiste vechi de mai multe sute de ani, cu cartierul chinezesc unde se poate vedea minunata piaţă de flori cu mirosurile ei ameţitoare, cu districtul palatului regal care pur si simplu iţi taie respiraţia prin frumuseţea sa, pe malul râului Chao Praya, cu mici altare dedicate zeilor hinduşi în mijlocul agitaţiei cotidiene. Şi uimitor este cum fiecare thailandez se separă de tot şi toate pentru câteva secunde şi işi venereaza zeul în linişte.

Vizităm templul Wat Traimit, templul unde se află statuia de aur a lui Buddha ce cântăreşte 5 tone, templul Wat Pho care adăposteşte cea mai mare statuie culcată a lui Buddha şi Wat Benjamaborphit, un templu budist construit din marmură de Carrara. Calugării budişti au voie să deţina 3 pelerine, 1 clopoţel, 1 castron pentru pomeni (făcut dintr-un aliaj de 8 metale, fiecare simbolizând câte unul din cele 8 braţe ale căii spre nirvana), 1 briceag, 1 ac de cusut, 1 sită deasă pentru apa şi, mai nou, o umbrelă şi câteva cărţi. Nici un bărbat în Thailanda nu este considerat “copt” până nu a petrecut un anumit timp ca şi călugar într-un templu.

Traversăm piaţa de flori, ne oprim la masă la un restaurant tradiţional şi nici nu ne dăm seama când a trecut prima zi. Ne indreptăm spre hotel visând la un duş, trebuie să ne pregătim pentru seara, când mergem să vedem un spectacol cu dansuri thailandeze cu tentă istorică…. Efectele speciale l-ar face până şi pe directorul TNB invidios….Odată ajunşi înapoi la hotel decidem sa urcăm cu liftul exterior până la etajul 78, unde există un restaurant panorama şi de unde poţi vedea tot oraşul.

Intr-adevăr, Bangkok-ul nu doarme niciodată………….