LiveZilla Live Help
 
 
 
 
 
 
Am fost acolo Testimoniale Clienti
Pachetele noastre pot fi cumparate si de la partenerii din tara. Vezi lista agentiilor partenere.
Solicita o Oferta
sau
  • Disneyland – o lume de poveste

    Scris de Roxana Bratu pe 30/11/2009 la ora 16:14

    Visul oricărui copil este de a ajunge măcar o dată la Disneyland. În acel loc unde îşi poate întâlni personajele preferate din desenele animate, unde se poate distra şi de unde rămâne cu cele mai frumoase amintiri.

    Dar de ce să fie acesta doar visul unui copil, când orice persoană, indiferent de vârstă, este binevenită în lumea magică a Disneyland-ului? În acest loc, oricine are ocazia să intre în atmosfera fascinantă a lumii Disney, de la cel mai tânăr şi până la cel mai vârstnic vizitator.

    În faţa Hotelului Disneyland  Decor de iarnă

     

     

     

     

    Eu m-am întors recent de la Disneyland Paris, unde am mers împreună cu alţi colegi de breaslă şi pot spune că a fost una dintre cele mai interesante şi plăcute experienţe de până acum.

    Disneyland Resort Paris se află la aproximativ 32 kilometri de Paris, fiind situat în Marne-la-Vallée. Cuprinde două parcuri de distracţii (Disneyland Park şi Walt Disney Studios), Disney Village şi 14 hoteluri. Zborul până la Paris nu durează nici măcar trei ore. Iar în privinţa transferului de la aeroportul Charles de Gaulle către unul dintre hotelurile din Resort, nu trebuie să vă faceţi griji; există un transport special către Disneyland Resort: VEA este un autocar ce leagă aeroportul de hoteluri şi de parcurile de distracţii. Preţul este destul de bun: 17 euro – un bilet pentru adult, 13 euro – un bilet pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 3 şi 13 ani; copiii de până la 3 ani beneficiază de gratuitate. În aproximativ o oră, veţi ajunge în siguranţă la hotelul dumneavoastră.

    Noi am stat la Hotelul Vienna International Magic Circus; un hotel de lanţ, cu servicii de o calitate extraordinară şi cu un personal care te întâmpină mereu cu zâmbetul pe chip. După efectuarea formalităţilor necesare la recepţie, am mers cât am putut de repede în camere pentru a ne lăsa bagajele şi apoi am luat shuttle bus-ul oferit gratuit de hotel oaspeţilor săi pentru transferul până în parcurile de distracţii. În mai puţin de 10 minute, ne aflam la intrarea în parcuri. Nerăbdători, ne-am procurat biletele de intrare şi… imediat a început distracţia în Disneyland Park. Am studiat atenţi pliantul luat de la intrare, în care era specificat ce atracţii nu trebuia să ratăm în parc şi ne-am pus de acord asupra locurilor în care urma să mergem.

    La intrarea în Disneyland Park  Palatul Frumoasei din Pădurea Adormită

     

     

     

     

    Disneyland Park cuprinde cinci zone: Fantasyland, Discoveryland, Frontierland, Adventureland şi Main Street, fiecare zonă având atracţii dintre cele mai interesante. Noi am început cu Buzz Lighter Laser Blast, din Discoveryland. Ce a urmat a fost mult mai interesant… Space Mountain: Mission 2, în acelaşi land. O „călătorie” prin necunoscut, în care nu ştii niciodată ce urmează: o ploaie de meteoriţi, o cădere în gol cu o viteză ameţitoare, răsuciri… neindicat celor slabi de înger.

    Nu am ratat nici plimbarea cu Big Thunder Mountain sau cu Indiana Jones în Temple of Peril, am descoperit ce înseamnă să fii un pirat adevărat, la Piraţii din Caraibe, am „zburat” prin lumea fascinantă a lui Peter Pan… însă timpul nu ne-a permis să experimentăm prea multe atracţii. Dar înainte de a părăsi Disneyland Park, am participat cu toţii la ceva cu adevărat spectaculos. Merită să ramâneţi aici până la încheierea programului, în aşteptarea paradei tuturor personajelor. Este unul dintre cele mai frumoase evenimente care se desfăşoară in parc, dacă nu chiar cel mai frumos. Atmosfera este magnifică. Parada se desfăşoară pe Main Street; aici îşi fac apariţia toate personajele din lumea Disney, începând cu Mickey şi Minnie, Pluto, ratoiul Donald, Winnie şi continuând cu absolut toate personajele pe care le-am văzut în desenele animate. Iar în perioada sărbătorilor de iarnă, apare la final şi Moş Crăciun, in compania spiridusilor, aducând şi mai multă bucurie pe chipurile celor care participă la paradă ca vizitatori.

    Parada personajelor Disney  Parada personajelor Disney

     

     

     

     

    Walt Disney Studios, un alt parc de distracţii… situat chiar lângă Disneyland Park, acesta oferă spectacole live de cascadorii şi efecte speciale şi aici veţi descoperi secretele studiourilor de filmări. Cel mai frumos spectacol este „Moteurs… Action!” – cascadorii cu maşini, motociclete, efecte speciale nenumărate… nu trebuie să rataţi acest show. The Twilight Zone Tower of Terror este pentru cei cărora nu le este rău de înălţime şi care sunt într-adevăr curajoşi; în acest loc, un lift te urcă şi te coboară cu o viteză mult mai mare decât cea obişnuită… Rock’nRoll Coaster Starring Aerosmith, Studio Tram Tour, Armageddon Special Effects şi multe altele vă vor convinge că o singură zi nu este de ajuns pentru a experimenta tot. Patru-cinci zile sunt de ajuns pentru atracţiile din ambele parcuri: două-trei zile în Disneyland Park şi două în Walt Disney Studios. Şi cu siguranţă veţi mai reveni.

    DSC02439  Tower of Terror

     

     

     

     

    Pe parcursul zilei, în cele două parcuri de distracţii îşi fac apariţia personajele Disney. Te poţi întâlni, când te aştepţi mai puţin, fie cu Mickey Mouse, Donald sau Pluto, fie cu Frumoasa din Pădurea Adormită sau cu Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici. Personajele fac poze cu toată lumea şi dau autografe, în special celor mici.

    Programul parcurilor de distracţii este următorul: Disneyland Park este deschis între orele 10:00-19:00, iar Walt Disney Studio – între orele 10:00-18:00. Se poate beneficia în schimb de Extra Magic Hours, serviciu prin care oaspeţii hotelurilor au acces în parcuri începând cu ora 08:00, având astfel ocazia să se bucure din plin de cele 54 de atracţii oferite de parcuri.

    Poza cu Mickey Mouse  Personaje Disney

     

     

     

     

    Nu rataţi o plimbare prin Disney Village. Acesta este un loc situat langă cele două parcuri de distracţii, unde veţi găsi cinematografe, discoteci, numeroase magazine, cafenele şi resturante. Cel mai impresionant dintre toate magazinele mi s-a părut Disney Store: aici puteţi găsi cadoul potrivit chiar şi pentru cea mai pretenţioasă persoană; absolut toate obiectele sunt inscripţionate cu sigla Disney şi sunt create special pentru a fi comercializate în Disneyland Resort Paris. De la simple felicitări, albume foto, jucării de pluş şi până la bomboane sofisticate de ciocolată cu chipurile celor mai îndrăgite personaje Disney şi chiar îmbrăcăminte, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.

    Disney Village  Suveniruri

     

     

     

     

    Desigur, magazine cu diverse suveniruri se găsesc şi în interiorul parcurilor de distracţii. Nu există diferenţe de preţ între produsele din magazinele situate în Disney Village şi produsele  din magazinele situate în interiorul parcurilor.

    Dacă în ziua plecării din Resort v-aţi hotărât să plecaţi de la hotel şi să vă lăsaţi bagajele la intrarea în parc pentru a vă mai distraţi un pic înainte de a pleca spre aeroport, este bine de ştiut că aceasta este o alegere foarte bună. Bagajele dumneavoastră vor fi în deplină siguranţă, iar cheltuielile nu sunt deloc mari: pentru o geantă de mână sau pentru alte obiecte care nu sunt foarte voluminoase, veţi plăti doar 3 euro; pentru genţi mai mari, valize, geamantane – nu plătiţi mai mult de 5 euro. Locul în care se poate lăsa orice tip de bagaj se află chiar lângă casa de unde se achiziţionează biletele de intrare în parcuri.

    Când v-aţi decis să plecaţi spre aeroport, trebuie să ţineţi cont de faptul că este bine să luaţi VEA-ul cu cel puţin două ore şi jumătate înainte de ora de check-in. Eu am luat acest VEA la ora 15.30, din statia aflata la intrarea in parcuri şi am ajuns la aeroportul Charles de Gaulle în exact o oră şi şase minute (pe traseul: staţia de la intrarea în parcuri – hotelul New York – hotelul Cheyenne – hotelul Santa Fe – hotelul Sequoia Lodge – hotelul Newport Bay Club – aeroport, terminalul 2F). Nu trebuie să vă faceţi griji asupra orarului acestui autocar. La faţa locului, în staţie, veţi găsi orele de plecare ale acestuia, pentru fiecare zi în parte, atât spre aeroportul Charles de Gaulle, cât şi spre aeroportul Orly. De asemenea, puteţi consulta şi website-ul oficial al VEA.

    O excursie la Disneyland nu va fi uitată uşor. Iar pentru cei mici, va fi o adevărată bucurie şi o experienţă pe care şi-ar dori să o repete… la nesfârşit.

    Roxana, noiembrie 2009

  • Navigator of the Seas – Croazieră pe Marea Mediterană (a doua parte)

    Scris de Roxana Tatu pe 20/11/2009 la ora 17:56

    Duminică dimineaţa am ajuns în Villafranche. După micul dejun am fugit pe puntea 13, lângă piscine, de unde ne-am luat nişte bileţele pentru barca ce urma să ne ducă în port. Vasul, fiind prea mare, nu a putut trage chiar la mal, aşa că nişte bărci, tendere, urmau să ne transporte până în micuţul port. Pe biletele noastre scria că trebuia să ne urcăm pe tender-ul 7 şi trebuia să aşteptăm să se anunţe prin staţie când să ne prezentăm jos, pe deck 1. Era aproape ora 9:00 şi noi nu auzisem nimic anunţat prin staţie, doar Bianca spunea că fusese anunţat tender-ul 1, dar trecuse multă vreme de atunci. Ne tot uitam afară şi tenderele veneau şi plecau, aşa că am hotărât, ca românul nerăbdător, să coborâm jos şi să vedem acolo ce se întâmplă. Abia se urca lumea în cea de-a doua barcă, aşa că ne-am aşezat pe o scară şi am decis să aşteptăm. Spre surpriza şi marea noastră bucurie, au mai rămas locuri libere pe acel tender şi pentru că eram în locul potrivit la momentul potrivit, am fost invitate să ne urcăm şi să pornim spre port. A fost o mişcare bună, pentru că am câştigat ceva timp de plimbări. Ajunse în port, am pornit spre gară, hotărâte să luăm trenul spre Nisa.

    Villefranche  Villefranche

     

     

     

     

     
    Villefranche este un mic orăşel aflat între Nisa (6 km) şi Monaco (10 km). Oraşul se întinde de la mare în sus pe stânci, partea de jos numindu-se Villefranche sur Mer. Plaja cu nisip fin, portul cochet cu terase de-a lungul falezei, clădirile vechi şi viu colorate dau oraşului o atmosferă pitorească tipic franţuzească. Gara se află la nici 10 minute de port, aşa că am pornit în mare grabă să prindem primul tren cu destinaţia Nisa. Eu şi Bianca mai vizitasem Coasta de Azur, Nisa, Cannes, Monaco, însă Corina era pentru prima oară aici şi îşi dorea să viziteze cât mai mult, chiar dacă nu aveam foarte mult timp la dispoziţie, dat fiind că la ora 18:00 trebuia să fim înapoi pe vasul de croazieră. În gară am avut surpriza să vedem că majoritatea celor de pe vas aşteptau trenul spre Monaco. Oricum, aveai posibilitatea să contractezi la biroul de Guest Relations excursii opţionale cu ghid, însă noi am ales să mergem pe cont propriu, în mica noastră aventură. Evident, la cumpărarea biletului de la automatul de bilete de pe peron, am greşit şi gara, în Nisa existând 3 gări, una principală şi două mai micuţe la periferia oraşului. Dar nu a fost atât de rău în final, pentru că am ajuns destul de repede în portul din Nisa. De când am avut marele noroc să văd oraşul pentru prima oară, mi-am dorit să mă reîntorc. Mi-a plăcut de o mie de ori mai mult decât Cannes, iar Monte Carlo mi s-a părut mult prea extravagant pentru gustul meu.
    Nisa este fermecătoare, cosmopolită, cu oraşul vechi cu străzi pietonale înguste, pline de magazinele cochete şi terase mici cu măsuţe înghesuite, pe care aş hoinări la nesfârşit, cu piaţa din centru, Place Massena, cu fântână arteziană şi cu stâlpii aceia pe care sunt cocoţaţi oameni de plastic ce noaptea se luminează şi îşi schimbă culorile, cu Promenade des Anglais ce se întinde de-a lungul mării, cu hoteluri elegante în clădiri istorice, cu hotelul Negresco ce domneşte regeşte asupra tuturor. În timpul sezonului e superb, o forfotă plăcută pe străzile sale, artişti stradali pe care îi întâlneşti la fiecare pas. Am intrat în oraş cu o mare bucurie în suflet şi am încercat ca, pe lângă locurile vizitate anterior, să văd şi ceea ce ratasem atunci. Primul stop a fost la Colline du Chateau, de unde peisajul îţi taie răsuflarea. Castelul nu este chiar un castel, mai mult nişte ziduri de fortificaţie, dar priveliştea asupra portului şi a întregii Nise este deosebită, plus că sus se află o micuţă cascadă. Poţi urca la castel pe scări, sau, mai uşor, cu liftul.

    Nisa  Nisa

     

     

     

     

     
    Am coborât spre oraşul vechi, unde am poposit câteva minute în Piaţa Palatului de Justiţie, apoi am continuat drumul spre partea mai nouă a Nisei, prin Place Massena, până la Basilique Notre Dame, pe care iarăşi nu apucasem să o vizitez în călătoria mea anterioară. Dat fiind că era duminică, toate magazinele erau închise, spre marele noroc al Corinei, pentru că astfel ne-a rămas timp să dăm o fugă până la Monaco. După ce am luat prânzul pe faimoasa stradă pietonală, la o terasă unde se mănâncă excelent, am fugit spre gara Nice Ville, am cumpărat biletele şi am pornit. Nu ne mai rămăsese foarte mult timp la dispoziţie, dar era suficient ca să alergăm cât ne ţineau picioarele să mai vizităm ceva. Nu ştiam exact cum puteam ajunge din gară în Monaco, la Palatul Princiar, am cerut ceva indicaţii şi până la urmă am reuşit să găsim drumul cel bun. Sus, am fost încă o dată impresionată de frumuseţea locului, de peisajele copleşitoare pe care le poţi admira din dreapta şi din stânga palatului, porturile în care sunt ancorate iahturi de lux sau imense vase de croazieră, impresionantele clădiri construite în trepte pe munte, înghesuite unele în altele şi cu spaţii verzi create chiar pe acoperişuri. Palatul nu poate fi vizitat în interior, fiind încă locuit de Prinţul Albert al II-lea. Dacă ai noroc (eu nu am avut…), la ora 12:00 poţi fi spectator la schimbarea gărzii, eveniment fastuos şi memorabil, din câte am auzit. Încă 10 minute pe străduţele din jur, apoi, cu sufletul la gură, am alergat spre gară să prindem trenul spre Villefranche şi spre Navigator of the Seas.
    La cină, am avut o surpriză placută, când toţi ospătarii au început să defileze prin restaurant, fluturând şervete albe deasupra capului, pe ritm de fanfară, după care s-au adunat cu toţii pe acea scară interioară. Şeful de restaurant a ţinut un mic discurs, mulţumindu-ne tuturor pentru prezenţa noastră acolo, iar întreg personalul restaurantului a cântat “ O sole mio”.

    Următoarea zi, luni, am ajuns în Corsica şi am acostat în portul oraşului Ajaccio. După micul dejun, am coborât de pe vas, dat fiind că aici nu a mai fost nevoie de tendere. Afară era o vreme închisă, nori negri se adunau pe cer şi ne rugam să nu plouă, ca să putem vizita cât mai mult. La ieşirea din port am primit câte o hartă a oraşului, cu toate punctele de interes şi am încercat să stabilim un traseu. Celebritatea oraşului este evident legată de faptul că aici s-a născut Napoleon, în anul 1769. Oraşul adăposteşte o mare varietate de restaurante, terase şi posibilităţi de shopping (la preţuri mai măricele), dar în primul rând multe obiective turistice legate de marele Împărat. Prima noastră oprire a fost în Place Foch, aflată în centrul oraşului vechi. Piaţa este înconjurată de terase şi magazine cu suveniruri, iar din mijlocul ei veghează statuia ce îl reprezintă pe Napoleon ca Împărat Roman. Am pornit apoi pe străduţele înguste pietruite în căutarea casei în care s-a născut marele Împărat. Din păcate, luni fiind, era închisă, deci nu am putut vizita interiorul, păstrat ca muzeu, unde se pot vedea portrete, arme şi documente datând din secolul 18. În capătul străzii, cu vedere spre mare, se află Catedrala Ajaccio, în care a fost botezat Napoleon în anul 1771. În interior, în partea dreaptă, se află cristelniţa în care a fost botezat, acoperită în anul 1900 cu o lucrare din bronz pe care este gravat următorul text: “’Heic baptisatus Imperator Magnus”.

    Ajaccio  Ajaccio

     

     

     

     

    Când am încercat să ieşim din catedrală, am observat că afară începuse să plouă cu găleata, lucru ce ne-a dat planurile peste cap, dat fiind că nu eram dotate decât cu o umbrelă, graţie Corinei. Am încercat să aşteptăm înauntru să se mai îmbuneze vremea, dar până la urmă ne-am încercat norocul şi am ieşit. Era prea devreme să ne dăm bătute, dar nici nu prea aveam şanse să ne plimbăm prin ploaia torenţială, încercând să mai vizităm câte ceva. Am încercat să mergem pe Rue Fesch, am intrat în câteva magazine, dar curând, deja ude la picioare şi ghemuite toate trei sub o umbreluţă, am decis, cu părere de rău, să ne întoarcem pe vas, măcar să mai prindem ceva de la masa de prânz.
    De această dată am mâncat la restaurantul Windjammer. Mulţi se întorseseră, fugăriţi de vremea rea, aşa că am găsit destul de greu loc la o masă, dar s-a compensat cu marea varietate a felurilor de mâncare şi gustul excelent al acestora. Când am ieşit pe punte am constatat că ploaia se oprise, era însă prea târziu să mai coborâm în port. Corina s-a retras, iar eu şi Bianca am rămas la Bolero, unul dintre puţinele locuri din interiorul vasului în care se putea fuma. O dată ce vasul a plecat din Ajaccio, a început să se simtă balansul, un semn nu tocmai bun, dar am tot sperat că nu va fi prea rău. Când am coborât însă la cină, deja nu mă simţeam prea bine. Corina luase de la Guest Relations niste pastiluţe contra răului de mare şi am luat şi eu două. Am rezistat cu stoicism la masă, dar în momentul în care m-am ridicat şi am vrut să mergem să ne mai plimbăm, balansul era destul de mare şi pe lângă faptul că nu mă simţeam prea bine, nici nu mă puteam ţine pe picioare. Eu am plecat spre cameră, fetele însă au hotărât să mai încerce să rămână, dar şi ele au renunţat la plimbare destul de repede. Şi spectacolul din acea seară de la teatrul Metropolis a fost anulat. Oricum, să nu uităm că suntem la început de noiembrie şi astfel de evenimente sunt absolut normale în această perioadă a anului.
    Şi uite aşa, încet încet, am ajuns la ultima zi petrecută pe vasul de croazieră, marţi 3 noiembrie. După ce cu o seară înainte am căzut toate trei răpuse de răul de mare, după un somn de aproape 12 ore, ne-am trezit într-o stare destul de bună. Chiar dacă marea mai era puţin agitată, nu se mai simţea decât foarte puţin balansul, aşa că am părăsit cabinele şi ne-am plimbat de colo colo. Pe promenadă s-a organizat “Festivalul Berii”. Nu studiasem prea în amănunt Cruise Compasul, aşa că nu ştiam de acest eveniment. Trecând întâmplător pe acolo am observat că se aranjau mese, cu platouri imense cu gustări. Pe mese erau aranjate tot felul de figurine făcute din fructe şi legume. Lumea începuse să se adune, era o forfotă de nedescris, dar atmosfera veselă şi plăcută. Ne-am luat şi noi câte o farfuriuţă şi am cules câteva specialităţi tradiţional germane. Berea era cu plată, ca orice băutură de altfel. Ziua a trecut foarte repede, masă, plimbare, masă, plimbare şi, fără să ne dăm seama, s-a făcut seară. După cină, tot pe promenadă, a fost organizat un mic spectacol, o paradă cu costume, modul lor de a-şi lua rămas bun de la noi. Nu a durat mult, dar a fost chiar distractiv. Şi ca să marcăm şi noi ultimele ore petrecute pe vas, ne-am dus la discotecă, în “the Dungeon”, la un dans şi un cocktail. Mulţi au făcut la fel, fapt pentru care discoteca devenise la un moment dat neîncăpătoare pentru mulţimea cu chef de distracţie şi zbănţuială.

    Cina  Cina

     

     

     

     
     
    Pe 4 noiembrie, dimineaţa, eram deja acostaţi în Malaga. Ne părea rău că s-a terminat mica aventură, dar ne era şi dor de casă şi familii. Înainte de a coborî, ne-am dus la Guest Relations să reglăm conturile şi să ne plătim micile datorii. Am stat destul de mult acolo, pentru că era coadă. Noi achitasem contravaloarea consumului de pe vas (cocktail, shopping) cu o zi înainte, dar cum seara la disco nu puteam să stăm chiar pe uscat… mai trebuia să stăm pentru cei 7-8 $ pe care îi mai aveam de plătit.
    În final, pe la ora 10:00 ne-am luat “la revedere” de la Navigator of the Seas şi ne-am îndreptat spre Torremolinos, la acelaşi hotel la care am stat şi în prima seară. Evident, având la dispoziţie mai bine de jumătate de zi, am hotărât să ne întoarcem în Malaga, pentru o plimbare şi un shopping prin centrul oraşului. Afară cald şi soare, doar puţin vânticel, o zi perfectă de hoinărit. Oraşul este foarte frumos, oferind turistului de orice fel modalităţi de petrecere a timpului. Binecuvântată cu o climă plăcută şi mult soare, Malaga este un oraş cu bulevarde largi, palmieri, o viaţă de noapte bogată, multe muzee şi restaurante excelente cu fructe de mare. Se spune că Malaga are o medie de 300 de zile din an vreme însorită, ceea ce face din ea o destinaţie turistică perfectă. Pe lângă toate acestea, este oraşul în care s-a născut Pablo Picasso, fapt pentru care puteţi găsi aici casa în care s-a născut, devenită astăzi muzeu, o arhivă a vieţii şi lucrărilor sale.

    Cam asta a fost povestea mea.
    În concluzie, eliminând cele două zile petrecute în Malaga şi referindu-mă strict la croazieră, pentru că aceasta a reprezentat punctul culminant al întregii deplasări, pot să spun cu mâna pe inimă că este un vis ce poate deveni foarte uşor realitate. Şi pot să spun că nici în vis nu vă puteţi imagina cât este de frumos! Dacă vrei o vacanţă cu totul deosebită, aceasta este una ce vă va rămâne în suflet!

    Roxana Tatu, noiembrie 2009

  • Navigator of the Seas – Croazieră pe Marea Mediterană (prima parte)

    Scris de Roxana Tatu pe la ora 17:46

    Pentru cine nu a încercat niciodată, este ceva cu totul deosebit… Dacă vrei o vacanţă de 5*, posibilitatea de a vizita mai multe destinaţii în acelaşi pachet, croaziera este alegerea ideală.

    Totul a început luni, 26 octombrie, cu simpla întrebare: “Dacă ar fi să pleci de joi până marţi undeva, ai putea?”. Pur si simplu, fără detalii. Am răspuns afirmativ şi foarte bine am făcut. Puţin mai târziu am aflat că era vorba despre o croazieră pe Marea Mediterană, dar nu ştiam cu exactitate în ce porturi vom poposi, nimic nu era sigur 100%, nimic confirmat. A doua zi mi s-a transmis şi itinerariul: plecare la Malaga pe 29 octombrie, cazare pentru o noapte, apoi pe 30 octombrie îmbarcare pe vasul Navigator of the Seas, pentru cinci nopţi, cu opriri în Villefrance (Nisa) şi Ajaccio – Corsica, apoi întoarcere în Malaga şi încă o noapte de cazare acolo. Parcă era un vis. Nimic nu era concret până în seara de dinaintea plecării, dar perspectiva unei astfel de “deplasări” părea un vis devenit realitate peste noapte.
    Şi, uite asa, trezită joi, pe 29 octombrie în miez de noapte, m-am îndreptat spre aeroport, cu destinaţia Malaga. Ajunse la destinaţie (pentru că, am uitat să menţionez, nu am plecat singură în această călătorie, ci împreună cu două colege, Bianca şi Corina), ne urcăm în maşina care ne aştepta şi ne îndreptăm spre Torremolinos, staţiune aflată la 6 kilometri de aeroportul Malaga. Ne cazăm la hotel şi în grabă mare ne pregătim pentru întâlnirea cu reprezentanta agenţiei partenere, care urma să ne ducă într-un tur de forţă să vizităm opt hoteluri împrăştiate în trei staţiuni din Costa del Sol – Torremolinos, Benalmadena şi Marbella.
    Din ce am vizitat, toate mi s-au părut hoteluri bune, frumoase, cu personal serviabil şi bucuros să ne prezinte toate detaliile pe care trebuia să le cunoaştem referitoare la unităţile de cazare pe care le reprezentau. Obositoare vizita, dar am avut plăcerea să descopăr o destinaţie frumoasă, cu multe posibilităţi de excursii, ca de exemplu Nerja (peşteri preistorice), Granada, Cordoba, Sevilia, Gibraltar şi altele.

    Malaga  Malaga

     

     

     

     

    A doua zi dimineaţă, dat fiind că vasul nostru pleca la ora 17:00, am zis să profităm de cele câteva ore libere şi am plecat să colindăm staţiunea Torremolinos. Am coborât pe faleză şi am mers de-a lungul ei, descoperind o plajă lată, cu nisip fin, nenumărate terase unde te puteai relaxa la umbră cu o băutură rece în zilele toride, sau să savurezi un apus de soare romantic. Peisajul este foarte frumos, o combinaţie de mare cu stâncă muntoasă, pe partea muntoasă fiind construite în scări bloculeţe sau hoteluri cochete. Am urcat pe o stradă în trepte, puţin cam obositoare, spre centrul staţiunii, dar dacă faci mici popasuri pe la magazinele de suveniruri aflate şi pe dreapta şi pe stanga, nu simţi când ai ajuns deja sus. De acolo, în goana mare spre hotel să ne pescuim bagajele. Cu geamantanele noastre uriaşe, ne-am urcat în autobuz şi am plecat spre Malaga, pentru a ne îmbarca pe vasul de croazieră.
    Nici în visele mele cele mai îndrăzneţe nu mi-am imaginat un astfel de gigant plutitor… În prima fază, din cauza grabei, a emoţiilor, nu cred că am realizat dimensiunile uluitoare ale vasului, poate şi pentru că în acel moment nu mai era vreun altul aflat în port ca să pot face o comparaţie. Dar vă spun: este un oraş plutitor!!!

    Navigator of the Seas…
    Acest vas, lansat în 2002, este al patrulea din cele cinci aparţinând clasei Voyager, cu o lungime de 311 metri şi o înălţime de aproximativ 63 metri. Are o capacitate de 3138 de pasageri. Impresionant… Facilităţile sunt cele ale unui hotel de 5*, ba chiar mai mult: patinoar, perete de căţărări, pistă de role, Royal Promenade (o “stradă” pietruită, cu baruri şi magazine), sală de teatru, teren de minigolf, spa şi fitness, teren de basket, bibliotecă, internet café, miniclub şi club pentru adolescenţi, piscine şi jacuzzi-uri, capelă, precum şi o mare varietate de restaurante şi baruri pentru toate gusturile. 

    Navigators of the Seas  Punte

     

     

     

     

    Cabina noastră era una interioară, micuţă, dar dotată cu tot ce aveai nevoie, inclusiv un seif, minibar, uscător de păr. La cât stăteam în cabină, era mai mult decât suficient. Am tras cu ochiul şi la una din cabinele cu balcon, că de… nu m-am putut abţine. Sunt mult mai mari şi baia avea chiar cadă, în loc de cabină de duş.
    Imediat ce am urcat pe vas ne-am dus în cabină, ne-am aruncat bagajul de mână înauntru şi am plecat să explorăm. Ne-am dus să servim masa de pranz, la restaurantul Windjammer Café – bufet suedez cu o mare varietate de mâncăruri foarte gustoase. Apoi, am pornit în plimbare pe punţi, aşteptând cu emoţie ieşirea vasului din port. Un avion micuţ făcea înconjurul navei trăgând după el un banner pe care scria “Vă urăm croazieră plăcută” . Un gest micuţ, dar deosebit. Încet, aproape pe nesimţite, la apusul soarelui, vasul porneşte la drum, lăsând în spate orice urmă de pământ, pentru două zile. Aveam emoţii. Nu ştiam dacă se va simţi balansul, dacă vom avea rău de mare, dar am avut placuta surpriză ca, fiind marea liniştită şi vremea foarte frumoasă, să nu simţim nimic. Parcă nici nu eram pe vapor şi cu toate minunăţiile din jur, ne simţeam ca într-un mic orăşel pe care vroiam să îl descoperim pas cu pas.
    La masa de seară, avem surpriza să descoperim un restaurant luxos, pe trei nivele (Nutcracker cu intrare de pe Deck 3, folosit şi pentru mic dejun şi pranz, Coppelia pe Deck 4, unde se afla şi masa noastră şi Swan Lake, pe Deck 5), unite printr-o scară interioară. Ne prezentăm la cină, iar la intrare suntem direcţionate către masa noastră, aceeaşi pentru toate zilele petrecute pe vas, unde suntem întâmpinate de ospătarul nostru, un român. Astfel am aflat că din cei o mie şi ceva de angajaţi, pe vas existau aproximativ 100 de români. Cina a fost foarte plăcută, în acea ambianţă luxoasă, cu mâncăruri deosebite şi o servire ireproşabilă. Când ne-am întors în cabină, am gasit pe pat Cruise Compass pentru ziua următoare, care cuprindea toate activităţile de pe vas cu orarul corespunzător fiecăreia şi multe alte informaţii utile. În fiecare seară urma să primim Cruise Compasul pentru ziua ce urma.

    Cina pe vas  Cina pe vas

     

     

     

     

    Următoarea zi am petrecut-o pe mare. Ne-am trezit dimineaţă, după un somn bun, într-un pat foarte confortabil. Am luat micul dejun şi prânzul la restaurantul Nutcracker, în rest -  program de voie. Am încercat o plajă, dar, deşi frumos afară şi soare, bătea vântul destul de tare, uitasem că eram la sfârşit de octombrie, dar tot m-am riscat 15 minute în jacuzzi. În seara aceea a avut loc cina formală, la care toată lumea s-a prezentat foarte elegantă şi dichisită. La ora 20:00 aveai posibilitatea să faci poză cu căpitanul vasului, un norvegian pe nume Erik Standal. Nu ne-am dus, bănuind că oricum va fi o mare nebunie, plus că o fotografie pe format de hârtie, dacă doreai să o cumperi, era aproximativ 19$. Pe tot parcursul croazierei, fotografii veneau şi te pozau, în diverse ipostaze, sau erau amenajate pe vas, în câteva puncte, mici studiouri foto cu decoruri diferite. Apoi, fotografiile erau afişate într-o galerie unde le puteai vedea şi, dacă iţi plăceau sau iţi permitea buzunarul, puteai să le cumperi. După cina cea elegantă, am plecat să facem propriul nostru set de fotografii, chiar şi lângă o maşinuţă de epocă, expusă pe minunata promenadă. Era noaptea de Halloween, iar lumea deja umbla de colo colo în costume care mai de care mai interesante sau mai sinistre. Atmosfera era minunată. Am hotărât să mergem la spectacol, în sala de teatru Metropolis. A fost superb. În acea seară a fost un spectacol cu o pereche de dansatori din Ucraina, o trupă formată din vreo alţi opt dansatori şi patru cântăreţi. Toţi au fost extraordinari, au dansat şi au cântat minunat, decorurile şi costumele deosebite. În fiecare seară se puneau în scenă spectacole cu diverse teme. După spectacol am făcut o mică vizită discotecii “The Dungeon”, unde am savurat câte un cocktail, apoi am fugit la Salsa Party, organizată pe patinoarul transformat într-o mică sală de spectacol. Toată lumea era veselă, costumele care mai de care mai haioase, atmosfera de petrecere.

     

    Roxana Tatu, noiembrie 2009

  • Thailanda – ţara zâmbetului (prima parte)

    Scris de Ioana pe 13/11/2009 la ora 17:06

    Thailanda…sună exotic. Toată lumea se gândeste automat la deja celebrul masaj thailandez, cu scopuri medicale sau nu. Adevărul este că nu prea ştim exact la ce să ne aşteptăm de la o astfel de destinaţie.

    Ce are Thailanda de oferit?

    Thailanda_1 Thailanda_2

     

     

     

     

     

    Simplu, câte ceva pe gustul fiecăruia : iţi plac metropolele aglomerate, unde viaţa pulseaza la fiecare colţ de strada  – mergi la Bangkok, vrei să traieşti o experienţă culinară inedită – în toata ţara îţi poţi alege felul de mâncare direct din acvariu, iubeşti soarele şi plaja – cunoscuta staţiune Pattaya este probabil exact ce cauţi, vrei să ai senzaţia ca te plimbi prin jungla, cu animalele salbatice la câţiva metri de tine – nici o problemă, există nenumarate posibilităţi de a face safari. Iar pentru cei indrăgostiţi de shopping – pur si simplu un paradis.

    Cu alte cuvinte, Thailanda este destinaţia perfectă pentru un concediu reuşit.

    Circuitul oferit de noi este un program foarte bine structurat, in care fiecare zi aduce o experienţă inedită. Dupa 12 ore de zbor, aterizăm, în sfârşit la Bangkok, oraşul cu cel mai lung nume conform Guiness Book of World Records – Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Ayuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Piman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit. Sau, in traducere libera – Oraşul Ingerilor, Marele Oraş Nemuritor, Minunatul Oraş al celor 9 Pietre Preţioase, Tronul Regelui, Oraşul Palatelor Regale, Locuinţa Zeilor personificaţi, înălţat de visvakarman la porunca lui Indra.

    Devenit capitală în 1782, dupa distrugerea Ayyuthayei de către birmanezi în 1767, Bangkok-ul are o populaţie actuală de aprox 7 mil oameni. Fondatorul dinastiei actuale, dinastia Chakri, Rama I a hotărât să mute capitala Regatului Siam în imediata apropiere a Bangkok-ului de astăzi, pe malul vestic al râului Chao Praya, în Thonburi.  Curând micul port comercial a început să se dezvolte. La vremea aceea, era un oraş al canalelor (“khlong”), neexistând străzi – pâna şi pieţele erau pieţe plutitoare. De fapt, până în sec  19 – 1863, Bangkok-ul nu a avut străzi.

    Hmm…toata lumea zâmbeşte, este amabilă şi prietenoasă. Suntem întâmpinaţi la aeroport cu ghirlande (acelaşi gen de ghirlande cu ajutorul cărora budiştii din şcoala Theravada işi împodobesc templele), cu sticluţe de apa si şerveţele umede. Vom avea nevoie pentru că Bangkok-ul este oraşul cu cea mai ridicată temperatură medie anuala, din nou conform Guiness Book. Ne simţim oaspeţi, ne simţim bine-veniţi. Thailandezii au acest dar, de a te face să te simţi binevenit, în sânge – lucru destul de rar întâlnit în ziua de astazi.

    DSC03064

     

     

     

     

     

    …După cca 30 min ajungem la hotel, suntem cazaţi la BAIYOKE SKY, cel mai înalt hotel din Thailanda, care tronează cu cele 88 de etaje si cei 304 m inălţime asupra oraşului. Pe drum vedem că şi Bangkok-ul, ca oricare altă capitală, are propriile probleme cu traficul. Însă, surpriză … nimeni nu claxonează, nimeni nu se enervează, din contra, autocarului nostru i se dă prioritate. Tipic pentru thailandezi – sunt un popor linistit, calm (dacă strigi sau iţi pierzi calmul în faţa lor nu numai ca nu rezolvi nimic, dar iţi pierzi şi “faţa”) şi curat. Curat spiritual, nepervertit. Thailandezii lasă dimineaţa în faţa uşii un pic de orez, un pic de făina şi ceva dulce pentru că toate spiritele hoinare, care nu au propria casă, să găseasca ceva de mâncare. În acelaşi registru, poate mintea noastră de europeni s-a intrebat ce e de făcut în cazul în care pantofii lăsaţi la uşa templului dispar….nimic, pentru că nu vor dispărea. Chiar dacă nu sunt văzuţi de nici un om, spiritele văd şi îi vor pedepsi pe hoţi. Plus că hoţul are toate şansele să işi primească pedeapsa în viaţa următoare. Naiv? Poate, pentru rădăcinile noastre adânc ancorate în realitatea sec 21.  Sau poate nu…

    Thailanda_3 Thailanda_4

    Thailandezii au ales calea lui Buddha, “calea de mijloc”, fară excese de nici un fel. Au incercat să îşi simplifice viaţa cât mai mult cu putinţă, concentrându-se doar pe lucrurile care ii privesc direct. Şi au dreptate. Cu ce ne face mai fericiti dacă ştim pe dinafară cotaţiile la bursă? Sau dacă suntem la curent cu toate intrigile politicii internaţionale?

    Thailandezii işi iubesc şi respectă sincer regele, pe Rama IX – monarhul cu cea mai lungă perioadă de domnie din toată lumea, 63 de ani, iar injuriile la adresa sa şi a familiei regale sunt pasibile cu închisoarea. Peste tot se poate vedea poza regelui îmbrăcat în roz – culoarea sănătăţii şi a reginei Sikrit (un fel de mamă a naţiunii), îmbrăcată în albastru (anul trecut regele a necesitat o intervenţie chirurgicală, iar în ziua externării a purtat un costum roz, de atunci culoarea roz fiind considerată culoarea care te apară de boli, iar regina Sikrit este născută într-o vineri, zi a cărei culoare este albastru).

    Bangkok-ul este un oraş modern, aglomerat, cu multe centre comerciale în care te poţi rătăci şi unde poţi găsi absolut tot ce vrei, la preţuri negociabile sau nu, cu metrou şi trenuri suspendate. Doar că din cauza şinelor acestui tren suspendat, foarte practice de altfel, nu poţi vedea cerul.

    Oraşul în sine este un amalgam de emoţii, cu centre de conferinţe la nivel european care sprijină pereţii templelor budiste vechi de mai multe sute de ani, cu cartierul chinezesc unde se poate vedea minunata piaţă de flori cu mirosurile ei ameţitoare, cu districtul palatului regal care pur si simplu iţi taie respiraţia prin frumuseţea sa, pe malul râului Chao Praya, cu mici altare dedicate zeilor hinduşi în mijlocul agitaţiei cotidiene. Şi uimitor este cum fiecare thailandez se separă de tot şi toate pentru câteva secunde şi işi venereaza zeul în linişte.

    Vizităm templul Wat Traimit, templul unde se află statuia de aur a lui Buddha ce cântăreşte 5 tone, templul Wat Pho care adăposteşte cea mai mare statuie culcată a lui Buddha şi Wat Benjamaborphit, un templu budist construit din marmură de Carrara. Calugării budişti au voie să deţina 3 pelerine, 1 clopoţel, 1 castron pentru pomeni (făcut dintr-un aliaj de 8 metale, fiecare simbolizând câte unul din cele 8 braţe ale căii spre nirvana), 1 briceag, 1 ac de cusut, 1 sită deasă pentru apa şi, mai nou, o umbrelă şi câteva cărţi. Nici un bărbat în Thailanda nu este considerat “copt” până nu a petrecut un anumit timp ca şi călugar într-un templu.

    Thailanda_5 Thailanda_6

    Traversăm piaţa de flori, ne oprim la masă la un restaurant tradiţional şi nici nu ne dăm seama când a trecut prima zi. Ne indreptăm spre hotel visând la un duş, trebuie să ne pregătim pentru seara, când mergem să vedem un spectacol cu dansuri thailandeze cu tentă istorică…. Efectele speciale l-ar face până şi pe directorul TNB invidios….Odată ajunşi înapoi la hotel decidem sa urcăm cu liftul exterior până la etajul 78, unde există un restaurant panorama şi de unde poţi vedea tot oraşul.

    Intr-adevăr, Bangkok-ul nu doarme niciodată………….

  • Minivacanţele, soluţie antistres!

    Scris de Alin Burcea pe 09/11/2009 la ora 17:58

    De un an de zile suntem în criză economică! Cu un guvern care nu a luat nicio măsură, cu trei guverne schimbate într-o lună, cu o radicalizare exagerată a românilor în această campanie (de autodistrugere) prezidenţială – toate acestea i-au înnebunit şi îi înnebunesc pe români, în fiecare zi! Credite, grija zilei de mâine, ameninţările F.M.I. – toate acestea sunt prea mult pentru noi, cetăţenii acestei ţări.

    În plus, ca să ne fie zilele tot mai negre, a mai apărut şi această strategie de marketing farmaceutic, numită “gripa nouă” (adică, nouă, celor care vindem Tammyflu şi vaccinuri, nu vouă, care le plătiţi), care se va sfârşi, evident, o dată cu stocul de medicamente! Nu degeaba vaccinarea începe între cele două tururi de scrutin…

    Trebuie să luptăm împotriva stresului cotidian, dar cum? Eu, şi toţi agenţii de turism din România, vă propunem singura soluţie reală – o vacanţă! Poate o minivacanţă – v-am pregătit o minivacanţă de 1 Decembrie, un weekend de Sfântul Nicolae, urmează Revelionul, apoi perioada de schi!

    Ziua de 1 Decembrie cade marţi, evident toţi românii vor face “punte” şi vor “lega” o minivacanţă de 5 zile. Unde? La Praga – 199 euro, 4 zile (avion, hotel, taxe), la Bansko (2 nopţi – 65 euro) sau la o vilă la Predeal, cu 100 euro/persoană/5 zile.

    Praga Viena

    Ce să faceţi de Moş Nicolae? Păi, aţi putea merge la Viena, sau la Budapesta, sau la Praga, sau, de ce nu, într-o pensiune frumoasă la Bran.

    Oriunde, numai să nu mai auzim de criza economică, de gripa nouă, de F.M.I. sau de guvernele… săptămânale, ale campaniei prezidenţiale.

    Noi, agenţii de turism, vă recomandăm “panaceul universal” antistres: luaţi-vă o vacanţă! Oferte sunt pentru toate buzunarele!

    Alin Burcea, noiembrie 2009

  • Republica Dominicană – un colţ de paradis

    Scris de Roxana Bratu pe 02/11/2009 la ora 16:03

    Republica Dominicană, fostă colonie spaniolă, este situată în Arhipelagul Antilelor Mari, în nordul Mării Caraibelor, la vest de Puerto Rico şi la est de Cuba. Din punct de vedere turistic, Republica Dominicană oferă toate serviciile specifice unui turism de lux. Practic, un sejur aici are toate şansele să devină cea mai frumoasă vacanţă din viaţa dumneavoastră. Majoritatea complexelor hoteliere s-au dezvoltat cu un puternic accent colonial, care să amintească de perioada în care Republica Dominicană făcea parte din şiragul de “perle” controlate de Spania.

    În aprilie 2008 am trăit una dintre cele mai frumoase şi interesante experienţe din viaţa mea de agent de turism: am fost fericita “câştigătoare” a unei excursii de informare în Republica Dominicană, ţara dansului şi a veseliei. Dominicanii sunt nişte cântăreţi din naştere şi sunt extrem de ospitalieri. Toţi cântă, chelnerii în restaurant cântă, recepţionerii cântă, cameristele, şoferii, toţi. Toată lumea salută pe toată lumea, flirtează, râde, cântă şi dansează.

    Picture 112 Picture 302

     

     

     

     

    Drumul este lung şi de altfel cel mai costisitor… aproximativ 75% din costul distracţiei. După o escală la Paris, AIR FRANCE ne-a lăsat direct în capitala Santo Domingo. Un zbor ca toate celelalte transatlantice… cu plictiseală… somn şi puţine turbulenţe. Dar a meritat! Gândiţi-vă cum poate fi să urci în avion cu haine de iarnă la o temperatură de -2°C şi să cobori în aceeaşi ţinută, numai că… la +32°C. Vă asigur că o senzaţie mai ciudată nu se poate!

    Preţul unui bilet de avion până în Republica Dominicană variază în funcţie de perioadă, rută şi compania aeriană. Aproximativ, cu taxe incluse, acesta vă va costa 1200 euro. Cazarea la un hotel de cinci stele din Punta Cana – în regim all inclusive – costă aproximativ 100 euro/persoană/noapte.

    Picture 097  Picture 388

     

     

     

     

    Santo Domingo – capitala ţării este un oraş interesant, extrem de contrastant, o expoziţie arhitecturală colonială în aer liber. Dominicanii se laudă că i-au păcălit pe spanioli: rămăşiţele lui Columb nu se află la Sevilla, cum toată lumea ştie, ci au fost păstrate şi se găsesc acum în catedrala din Santo Domingo. Din capitală am plecat cu microbuzul spre renumita staţiune Punta Cana, situată în sud-estul insulei. Eram un “mare” grup de douăsprezece doamne de la diverse agenţii de turism din ţările Europei de Est. Am mers minute în şir fără să vorbim (!), uimite de contrastele acestei ţări, de stările de agonie şi extaz prin care treceam. Când ieşi din resort, unde totul e foarte curat şi luxos, dai de o privelişte mai puţin plăcută. Drumurile sunt pline de gropi, carnea se vinde direct pe marginea drumului, oamenii trăiesc în colibe sau în case foarte mici acoperite în întregime cu gratii. Am aflat de la Samantha, simpatica noastră ghidă şi directoarea biroului de turism al Republicii Dominicane din Bruxelles, că cel mai inconştient lucru pe care-l poţi face acolo, ca turist, e să închiriezi o maşină şi să te duci de unul singur să explorezi insula. Nu au semne de circulaţie, nu au limită de viteză, adică cine are pricepere, curaj şi noroc are prioritate!

    Destinaţia perfectă pentru vacanţă în Hispaniola (Mica Spanie) lui Columb este, fără îndoială, Punta Cana, o staţiune cu peste 40 de resorturi aflate chiar pe malul mării, unde totul este all inclusive – serviciu inventat de dominicani şi împrumutat de turci şi cu asta am spus tot!

    Picture 024  Picture 354

     

     

     

     

    Majoritatea hotelurilor, mai ales cele din nord şi sud-est, au plaje şi piscine proprii. Plajele de pe coasta Republicii Dominicane (linia de coastă a acestei ţări măsoară aproximativ 1300 km) sunt incredibile. Nisipul este foarte fin, de culoare albă, ţărmul este străjuit de palmieri şi cocotieri, iar marea, extrem de limpede, are culoarea turcoazului. Vizitând cele 10 hoteluri-resort de 5* am reuşit să-mi fac o impresie despre cum arată raiul pe Pământ.

    Camerele sunt extrem de mari, de fapt majoritatea hotelurilor au ca şi categorie minimă de cazare junior suite. Urmează superior suite, deluxe king suite, VIP suite… aceasta din urmă, izolată de celelalte, cu propia plajă, cu pereţi din sticlă la dormitor şi… fără pereţi la baie!

    Picture 268 Picture 373 

     

     

     

     

    O săptămână într-un astfel de resort este insuficientă pentru a vă bucura de toate serviciile. Noi am folosit scurtul timp liber dintre vizite, fie răsfăţându-ne cu un cocktail (Cuba Libre şi Santo Libre sunt excelente) pe plajă, fie învăţând paşi de salsa şi merengue (dansul lor tradiţional) direct pe plajă, de la animatori care nu se opresc niciodată din dansat şi cântat.

    În holul fiecărui hotel există agenţii care oferă diverse excursii opţionale. Deşi hotelurile oferă tot ce e necesar pentru o vacanţă de vis, sunt câteva excursii care merită din plin să fie făcute.

    Distracţia cu adevărat memorabilă este „înotatul cu delfinii“. Când vine delfinul şi te sărută sau stă lipit de tine lăsându-te să-l mângâi (senzaţia e ca şi cum ai atinge o bucată de mătase foarte fină şi umedă), dând din aripioare şi scoţând sunetele pe care le cunoaştem cu toţii de la Flipper, nu-ţi vine să crezi că e real!

    Insula Saona este un paradis miniatural, o insulă în Patrimonoi National în care se organizează frecvent excursii. Am ajuns acolo în două ore cu catamaranul, timp în care echipa de animaţie ne-a întreţinut cu succes. Pe insulă veţi avea timp să faceţi o baie, să vă delectaţi cu un “coco loco” şi să vă bronzaţi pe incredibilul nisip alb.

    Picture 216 Picture 110

     

     

     

     

    Şi nu în ultimul rând, merită să faceţi un safari, să vedeţi cum trăiesc cu adevărat dominicanii, cum se fac cafeaua şi romul, dar mai ales cum se fac ţigările din foi.

    Sper să am ocazia să mai ajung în Republica Dominicană… destinaţia m-a cucerit şi o recomand din suflet!

    Denisa, noiembrie 2009

  •  
 

Agentiile Paralela 45 le puteti gasi in urmatoarele orase